Draga Mos Craciun,
A trecut mult timp de cand n-am mai vorbit, dar cred ca este momentul.
Stiu ca este criza & all, dar am o dorinta maaare pentru anul care vine, pe care tu ai putea sa o indeplinesti: trupa franceza de muzica electronica AIR vine in Bucuresti pe 11 februarie 2010. La Sala Polivalenta (daca ai putea, nu m-as supara sa schimbi si sala). Biletele pot fi cumparate deja incepand din 20 noiembrie de pe myticket.ro, Diverta, Control etc. si costa 95 de lei.
Poti sa te uiti si tu pe Feeder.ro daca nu ma crezi.
Cu drag,
Eu.
Ca tot am facut mai demult un alt articol despre coveruri, vin acum in forta cu altele mai misto, mai noi (sau nu) si nu neaparat mai bune decat originalul, dar cu siguranta niste variante interesante. Here you go:
Reclama la Canal +. Este amintit si numele lui Lucas G. sau George Lucas (scenaristul Star Wars). Misto:
(special thanks pt. link 
)
Fie ca sunt omuletii verzi care au fost cam peste tot vara asta, fie ca sunt unii mai negri si mai scary, ei apar (cei negri) si in clip-ul abia-descoperit-de-mine al trupei Bat for Lashes, “Daniel”.
Melodia e tare asa si se afla pe albumul “Two Suns”, aparut pe 7 aprilie 2009.
In cautarea de filme noi am dat si peste asta.
Lansat prin octombrie anul curent, cu un subiect nu foarte original (documentar despre iubire), filmul are totusi niste puncte tari.
In primul rand, am pornit de la ideea ca e film, deci fictiune, deci nume, actiune total imaginate (chiar daca ar porni de la a true story). Asa ca m-am mirat putin cand Seth Rogen era chiar Seth Rogen sau Michael Cera asemeni. Deci personajele din film sunt reale (in frunte cu actrita-realizatoarea documentarului Charlyne Yi).
Merita vazut si pentru unele scene din film (cand ia interviu copiilor din parc “True love is when you love somebody soooo much. Like us grils love Chris Brown, but you don’t know him.” sau excursia la Paris :X).
Totusi un “-” maaare este faptul ca ideea de documentar – oameni reali, interviuri reale care devine o poveste de iubire – cea dintre Charlyne si Michael Cera – este un fals. Adica este fictiune pentru film. Daca ar fi fost in realitate ar fi fost chiar un concept interesant pentru film in general.
Oricum, castigator la Sundance Festival, actori interesanti, “Paper Heart” merge vazut intr-o seara din timpul saptamanii.
Traileru’:
Oficial, aproape de o luna a inceput campania electorala si am avut timp sa trec prin toate etapele. Asa ca la dezintoxicare:
1. Negarea (nu votez, nu se poate, nu ma intereseaza);
2. Nervii;
3. Rasul isteric. Cea mai buna varianta de a privi ceva nasol. E criza peste tot si candidatii se cearta intre ei ca intr-un episod din Happy Tree Friends;
Si inca niste motive care m-au facut sa rad privind campania electorala ‘09, de la pliante pana la spoturi:
- colaj intre spotul de campanie al lui Mircea Geoana si clipul Get a Job – The Offspring, de pe www.putinaemotie.ro. (serios acum, consilierii candidatului nu au avut idei mai originale?)
5. Voi merge la alegeri. Nu pot sa spun ca am candidatul preferat, ideal, dar macar imi fac datoria de cetatean si tanar al tarii. Ca vorba aia, daca “tineretul din ziua de azi” ar vota, poate
nu ar mai fi asa de rau.
6. Evaluarea situatiei. To be continued…
S-a terminat controlul didactic asupra blogului.
Acum, in varianta noua. Despre orice. Dar mai mult despre ce imi place. Si despre ce vreau sa aflu.
To be continued…
E vacanta si am timp sa ma uit la filme in sfarsit. In ultima vreme am tot incercat mai multe filme biografice. De la Elizabeth si Elizabeth: The Golden Age la Ray sau Walk the Line, am vazut si I’m Not There, despre viata lui Bob Dylan.
Ce mi-a placut cel mai mult la acest film biografic, pe langa actorii foarte tari (Cate Blanchett, Christian Bale, Richard Gere, Heath Ledger) si modul interesant de a surprinde viata artistului, prin 6 personaje diferite care, fiecare, reprezinta o parte din viata si personalitatea lui Bob Dylan. Ma plictisisem deja de stilul monoton in care sunt prezentate toata vietile unor persoane importante din istorie (de fapt vietile lor cam urmau acelasi tipar). Se nasc intr-o familie saraca, descopera talentul muzical de cand erau mici, de obicei fara acordul parintilor, se lasa de scoala, se casatoresc cu femeia iubita pe care apoi o inseala, consuma droguri multe si de toate felurile, canta, au succes etc. etc.
I’m Not There e altel. Sunt 6 in 1, sunt aspecte ale vietii lui Bob Dylan vazute prin alte personaje, regizate interesant (desi la un moment dat te pierzi printre ani, intamplari, cine si ce face si de ce). Pot spune ca filmul m-a facut sa vreau sa ascult muzica lui, macar pentru mesajele pe care le transmite, foarte puternic scoase in evidenta in film.
Detalii tehnice: a aparut in 2007. A fost nominalizat la Oscar (pentru rolul lui Cate Blanchett). Scenariul si regia: Todd Haynes (a regizat si Velvet Goldmine).
6 Bob Dylani, o poveste, o muzica, un film pentru toti fanii lui si nu numai 
.
B’estfest m-a lasat cu o puternica durere de spate, de maini de la rupt bilete, de gat de la tipat, de picioare de la stat multe ore in ploaie, soare puternic sau vant. Dar peste toate acestea, cel mai important a fost ca i-am vazut pe The Killers, pe Franz Ferdinand, i-am descoperit pe White Lies prin ploaie, i-am ascultat pe Santana si pe Orbital. Intr-un cuvant: GENIAL.
Am facut cateva poze, atat cat imi permite aparatul, noaptea nu ies deloc bine, iar ziua ba a plouat, ba am stat prea departe de scena ori am fost ‘fericita sa ajut’. Asa ca atat pot oferi deocamdata. Mai multe si mai tari pe http://www.bestfest.ro/editia2009/.
Traiesc intr-un mediu in care mi se cere foarte mult sa scriu. Si, de cele mai multe ori, in functie de context, sa fiu originala, creativa si sa scriu personalizat. Dar de unde sa stiu care este stilul meu personal daca incepand cu clasa I mi s-a impus un anumit fel de a scrie. Ce frumoasa este toamna. Primavara natura renaste. Ion Creanga este unul dintre cei mai mari scriitori romani. Mihai Eminescu, luceafarul poeziei romanesti. Atatea clisee, atatea bariere in scris incat chiar si atunci cand ti se cere sa fii original, sa te exprimi cum simti urmezi aceleasi tipare adanc inradacinate de cand erai un copil care se uita la Tom & Jerry (si care inca poate se mai uita).
Creativitate, originalitate, expresivitate la admitere. Deja cuvinte-cheie, cuvinte cu dublu inteles. Adica trebuie sa fii original, dar sa nu aberezi. Trebuie sa ai descrieri, actiuni interesante dar esti taxat si risti sa apari in brosura la capitolul ‘perle de la admitere’. Apoi iti vine randul sa scrii un articol. Sau un blog. Crezi ca esti liber dar trebuie in continuare sa urmezi stilul revistei, specificul blogului, politica ziarului, incat niste cuvinte ca ‘text personalizat, sa-ti pui amprenta personala’ suna deja ca un banc foarte foarte sec.
Nici nu stiu daca sa ma bucur ca luam 10 la romana si mergeam la olimpiade in scoala sau liceu. Nu stiu daca sa ma bucur ca am intrat la buget la facultate. Nu stiu daca acele note au fost date pentru scrisul meu personalizat sau pentru faptul ca am reusit sa ma conformez unor standarde, unor reguli si conditii ale scrisului ‘original si expresiv’.
Nu poti sa spui cu adevarat ce ai face in anumite situatii sau chiar cum ti s-a parut un film, un concert, o carte…Trebuie sa scrii asftel incat sa li se para interesant altora, astfel incat sa atingi niste intrebari pe care publicul tau le-ar putea avea. Creativitatea cred ca mai ramane aici in cum iti imaginezi publicul si cum poti sa concepi ceva incat sa le placa si sa consume bunul cultural pe care tocmai l-ai servit. In mai multe sau mai putine cuvinte.
In alta ordine de idei, succes la admiteri, la articole, la incercarea de a scrie original! Felicitari pentru cei care scriu carti de nuvele, romane sau poezii pentru ideile care trebuie scrise si nu pentru vanzari si faima de a fi publicat.
Cateodata e mai bine fara cuvinte, fara scris. Fara atat de multe hartii si pagini umplute, cerneala consumata pentru gramezi imense uitate in niste camere peste care se pune praful sau, in cel mai bun caz, se recicleaza. Cateodata e nevoie doar de auz, vaz sau miros sa intelegi un mesaj, sa intelegi o idee sau sa simti ceva. Prea multe cuvinte cateodata dauneaza sanatatii tale si a celor din jur.
